Vă amintiţi vremurile în care scriam despre întâmplările trăite în minunatul autobuz 2B? Ştiu, nu am mai scris de mult despre ele, dar să nu credeţi că am scăpat şi că totul e roz. Doar că deja m-am obişnuit. Dar ca astăzi nu o păţisem. Să vedeţi ce zi frumoasa am avut:
M-am dus eu frumos în staţie, popor puţin, doar era 8:30, toţi plecasera la şcoala cu o ora mai devreme. Mai puţin eu şi un coleg. Şi schimbând impresii cu el trece timpul şi vine autobuzul. Bucuroşi nevoie mare că e aproape gol şi stăm chiar şi jos ne urcăm. Să-mi pice nasul. Miros ca ăla nu am simţit în viaţa mea. Am ajuns pe scaun, m-am făcut confortabil şi am zis că trebuie să depistez sursa. În faţă nu prea avea ce să fie, aşa ca mă întorc spre spatele autobuzului. Şi atunci îl zăresc pe EL. Un nene pe la 50-60 de ani, aparent om al străzilor, care era foarte detaşat de faptul că tot poporul din autobuz îşi înfigea nasul în fulare, geci şi ce mai aveau la îndemână şi se ruga să vină apocalipsa mai repede.. El era în lumea lui dimpreuna cu mirosul emanat. Şi credeţi-mă că nu fabulez, dar de vreo 3 ori mi-a venit sa vomit, şi nu sunt chiar aşa sensibil. Am ajuns eu la şcoală într-un final, bucuros ca niciodată. După 4 ore însă a trebuit să mă întorc acasă. Tot cu 2B-ul. Aşa că m-am dus în staţie şi am aşteptat. Ce-i drept a venit destul de repede. Am urcat, am mers ce am, mers şi la un momentdat am auzit "POC FSSSSSSSSSS". Zic hai că am pus-o, am făcut pană. Şi ce dreptate am avut. Defapt s-a spart perna de aer, dar ce relevanţă are? Nu mai putea să meargă. Aşa că am fost evacuaţi şi am fost nevoiţi să îl aşteptăm pe următorul. Plus că era destul de frig şi ploua. Mai rău nu se putea. Sau aşa credeam. După 10 minute de stat in condiţiile meteo descrise mai sus a venit următorul autobuz. M-am urcat fericit că nu mă mai plouă şi în secunda 2 iar am crezut că îmi cade nasul. Din nou. Cine credeţi că era în spate, stând jos, impasibil la tot ceea ce se petrecea în jurul lui? Exact, EL. Acum nu ştiu dacă el 4 ore s-a plimbat cu autobuzul sau dacă tocmai atunci se întorcea de unde plecase dimineaţa, cert e că la fel mirosea.