Asta mi se intampla de aproape 5 luni. Si nu, nu am probleme cu memoria, doar ca ma simt abandonat, uitat. Nu de toti, am multi prieteni, dar simt ca am fost uitat de o singura persoana. Si nu e o fata. E cel care a fost cel mai bun prieten al meu. Nu ma intrebati de ce o scriu la trecut, nici eu nu stiu daca el mai e sau nu cel mai bun prieten al meu. Cert e ca pana acum 5 luni chiar eram cei mai buni prieteni. Si mereu gaseam motive sa radem atunci cand unul din noi era suparat. Mereu unuia ii suna telefonul si auzea "Hai frate la o bere ca fac eu cinste azi." Plecam cu orele nici noi nu stiam unde. Era sa si luam bataie impreuna, dar am scapat. Chiar de 2 ori. Apoi ne gandeam ce le faceam noi lor daca aveau curaj sa ne atinga. Zambesc cand ma gandesc. Vorbeam ore intregi la telefon, incingand bateria la Digi, ca Vodafone nu ofera atatea minute. Amandoi visam ca pana la 20 de ani vom avea o idee revolutionara si ne vom imbogati. Ma gandeam cu intristare la ziua cand va pleca din tara, pentru ca asta era visul lui, nu suporta Romania. Eram...cei mai buni prieteni. Poate va intrebati de ce vorbesc la trecut. Pentru ca de 5 luni s-a schimbat radical. Da, sunt de parere ca el, eu am ramas la fel. Sau am incercat. Totul s-a intamplat din cauza unui joc numit Cabal. A fost foarte atras de acest joc. Atat de atras incat numai asta facea. Voia sa ajunga mare, dar in Cabal. Si nu mai iesea pe afara cu mine... Dar nu imi parea asa de rau, vorbeam mereu pe Skype.  Pana cand s-a imprietenit cu alti jucatori de Cabal. Atunci si-a schimbat id-ul, a inceput sa vorbeasca numai cu ei... Puteam sa intru in micutul lui grup, dar din pacate nu suportam una din acele persoane. Si nici Cabal nu mai jucam. Nici telefonul nu prea mai suna. Vorbeam cu el cand il sunam eu. Si atunci cand raspundea, ca...se juca. Sau avea telefonul pe silentios. Sau...alte motive. Si cand raspundeam si il rugam sa iesim pe afara zicea ca nu poate ca trebuie sa faca level. Si a doua zi am aflat ca se ducea cu noii lui prieteni la biliard. Cand i-am reprosat asta a zis ca el cu mine se plictiseste, nu avem ce face. Acum e sambata...nu am mai vorbit de miercuri. Eu nu mai am minute, spre deosebire de el care are sute, si nu asta ar fi problema, dar mi s-a luat sa sun mereu eu. Pentru ca el nu o mai face...cred ca deja a uitat. A uitat tot ce a fost pana acum. M-a uitat pe mine. Nici nu stiu daca imi mai pare rau sau daca m-am obisnuit cu ideea, iar asta ma sperie cel mai rau. Ma sperie pentru ca vreodata isi va reveni si va fi prea tarziu, il voi privi ca pe oricare altul...sau mai rau. Si nu sunt egoist, nu ma deranjeaza ca are alti prieteni, dar nu e deloc un sentiment placut sa stii ca din cel mai important nu mai esti nimic.