Totul pana cand a venit un alt doctor in salon si ne-a intrebat pe amandoi ce vant ne aduce pe acolo. Cand a realizat ca am venit cu treburi total diferite le-a facut un mic scandal celor care a vrut sa vada ce iese daca pui in acelasi salon doua persoane cu boli total diferite, apoi mi-a spus sa-mi iau bagajele si m-a cazat in salonul vecin. Aici ma astepta un coleg de suferinta cu 4 ani mai mare, dar foarte de treaba, fara glume proaste ca celalalt si care nu se ferea de mine, pentru ca nu-i puteam oferi nici o boala in plus. Vorbeam, jucam carti si faceam recorduri la un joc gen Tetris pe care pe care cu siguranta mai toata lumea l-a avut. Totul a fost spulberat cand mama a aparut cu o plasa de caiete si manuale, si cu o foaie plina de teme si de titluri de lectii. Pentru ca mama tinea si la sanatatea mea, dar voia si ca fiul ei sa ajunga cineva. Asa ca a trebuit sa scriu la o masa de jumatate de metru toate temele. Dar si cand a zis invatatoarea:"Uite, Cosmin scrie si in spital, voi nu scrieti nici acasa!". Bine, acasa nici eu nu scriam, dar sa nu intram in detalii. Nu stiu cum se face ca exact cand am schimbat salonul s-a schimbat si asistenta. Aceasta era mai tanara, mai vorbareata, foarte de treaba si vedea bine. Un singur defect avea: inainte de a ne face injectia stropea putin pe jos, sa nu bage aer sa ne umfle. Bine, nu ea era de vina, ci femeia de serviciu care facea scandal ca stropim pe jos. Si pentru ca erau prea putine lucrurile care mi se intamplau, mai venea si mama colegului de suferinta pe la el. Nu ca m-ar fi deranjat, nu aveam nimic cu femeia, dar se spala din 5 in 5 minute pe maini pentru a nu se imbolnavi. Si nu se stergea, se scutura pe gresia de pe podea, pe care normal ca ramaneau urme. Si normal ca era un scandal monstru a doua zi. Nu mai spun ca trebuia sa ma milogesc de asistente o jumatate de ora sa vorbesc cu mama la telefon 10 minute. La un telefon public amplasat tot in spital, ca inca nu aveam mobil pe atunci. Nu a mai durat mult aventura mea spitaliceasca. Din fericire am plecat imediat dupa colegul meu de salon si nu am fost nevoit sa raman singur sa mor iar de plictiseala. A fost o experienta foarte neplacuta, nu as vrea sa se mai repete.