Aventuri de prin spital 2

Totul pana cand a venit un alt doctor in salon si ne-a intrebat pe amandoi ce vant ne aduce pe acolo. Cand a realizat ca am venit cu treburi total diferite le-a facut un mic scandal celor care a vrut sa vada ce iese daca pui in acelasi salon doua persoane cu boli total diferite, apoi mi-a spus sa-mi iau bagajele si m-a cazat in salonul vecin. Aici ma astepta un coleg de suferinta cu 4 ani mai mare, dar foarte de treaba, fara glume proaste ca celalalt si care nu se ferea de mine, pentru ca nu-i puteam oferi nici o boala in plus. Vorbeam, jucam carti si faceam recorduri la un joc gen Tetris pe care pe care cu siguranta mai toata lumea l-a avut. Totul a fost spulberat cand mama a aparut cu o plasa de caiete si manuale, si cu o foaie plina de teme si de titluri de lectii. Pentru ca mama tinea si la sanatatea mea, dar voia si ca fiul ei sa ajunga cineva. Asa ca a trebuit sa scriu la o masa de jumatate de metru toate temele. Dar si cand a zis invatatoarea:"Uite, Cosmin scrie si in spital, voi nu scrieti nici acasa!". Bine, acasa nici eu nu scriam, dar sa nu intram in detalii. Nu stiu cum se face ca exact cand am schimbat salonul s-a schimbat si asistenta. Aceasta era mai tanara, mai vorbareata, foarte de treaba si vedea bine. Un singur defect avea: inainte de a ne face injectia stropea putin pe jos, sa nu bage aer sa ne umfle. Bine, nu ea era de vina, ci femeia de serviciu care facea scandal ca stropim pe jos. Si pentru ca erau prea putine lucrurile care mi se intamplau, mai venea si mama colegului de suferinta pe la el. Nu ca m-ar fi deranjat, nu aveam nimic cu femeia, dar se spala din 5 in 5 minute pe maini pentru a nu se imbolnavi. Si nu se stergea, se scutura pe gresia de pe podea, pe care normal ca ramaneau urme. Si normal ca era un scandal monstru a doua zi. Nu mai spun ca trebuia sa ma milogesc de asistente o jumatate de ora sa vorbesc cu mama la telefon 10 minute. La un telefon public amplasat tot in spital, ca inca nu aveam mobil pe atunci. Nu a mai durat mult aventura mea spitaliceasca. Din fericire am plecat imediat dupa colegul meu de salon si nu am fost nevoit sa raman singur sa mor iar de plictiseala. A fost o experienta foarte neplacuta, nu as vrea sa se mai repete.

Aventuri de prin spital

Datorita faptului ca nu am fost un copil bolnavicios de fel, nu a trebuit sa fiu internat in spital decat o singura data, excluzand seara in care am fost tinut pentru supraveghere deoarece am oprit cu capul leaganul in care ma dedeam. Singura mea internare serioasa s-a petrecut cand eram prin clasa a IV-a, prin primivara. Totul a inceput intr-o zi cand m-am trezit cu niste pete rosii, mici pe mine. Cum pojar stiam ca am avut, m-am transportat la doctorul de familie se aflu daca ma transform in extraterestru, daca sunt blonav sau daca doar m-am desenat in somn. Doctorul m-a lamurit:aveam scarlatina. Nu auzisem in viata mea de asa ceva, nu stiam cum se ia, cat de grava  e, nu stiam nimic. Si nu ma interesa daca faceam injectii, trebuia sa raman acasa sau luam cele mai amare pastile. O singura teama aveam:internarea. Dar cum de ce ne e frica nu scapam, doctorita de la spital mi-a spus ca trebuie sa ma interneze. Parca mi-a picat cerul in cap. Prima intrebare a fost:"Si acasa cand ma trimiteti?". Nu mai stiu ce mi s-a raspuns, dar am stat in spital aproximativ 2 saptamani. Dupa ce am fost anuntat, o asistenta m-a dus in salon, in care ma astepta un alt baiat. Spre surprinderea mea, acesta avea gripa. Oare doctorii nu s-au gandit ca din reactia celor 2 boli poate sa iasa ceva urat? Se pare ca nu. Tipul era cam de aceeasi varsta cu mine, era dintr-o comuna apropiata de Pitesti si facea niste glume foarte proaste. Dar macar aveam cu cine sa joc o carte, sa spun o gluma sau sa fac orice altceva cat sa nu ma plictisesc. Incepuse sa devina frumos, pana cand am aflat ca trebuie sa fac si injectii din 6 in 6 ore. Care dureau destul de rau. Stiu, am spus ca nu ma interesa daca faceam injectii. Corect, dar nu ma interesa daca le faceam acasa, nu in spital. Primul lucru pe care l-am facut a fost sa analizez regulamentul, care se termina prin "Cine nu va respecta aceste reguli va fi dat afara!". Asta era scaparea mea, doar ca nu prea voiam sa fac ce scria pe acolo. Asa ca am asteptat. Si am avut de asteptat. Pana la ora 6 cand a venit o asistenta foarte cu nasul pe sus, iar pe nas purta o pereche de ochelari cu lentile heliomate. Cand am vazut-o ca vrea sa-mi faca injectie cu asa ceva la ochi am intrebat si eu frumos, ca un om care tine la el: "Dar sigur vedeti sa-mi faceti injectia cu aia?". Nu stiu daca a facut-o din razbunare sau chiar pentru ca nu vedea, dar mi-a spart o vena. Si asa m-am ales gaurit de mai multe ori de cat trebuia. Si, fiind un baiat destul de inteligent, am realizat ca nu e bine sa mai bag asistentele in seama, pentru ca sunt foarte artagoase. Dar nu ma asteptam ca si femeia de serviciu sa fie la fel de artagoasa. Spre dezamagirea mea, dimineata ne-a facut un scandal monstru, pentru ca era ud sub chiuveta. Degeaba am incercat sa-i explicam ca teava picura, nu a vrut sa priceapa. Scandalul s-a incheiat cu"Vedeti ca maine tot eu sunt de serviciu, aveti grija ce faceti, sa nu mai gasesc asa." Ce puteam sa fac, doar nu ma apucam sa repar teava ca voia nebuna sa nu mai picure. Ceea ce nu am reusit sa inteleg este de ce trebuia sa ne trezim la ora 7. Ca de facut nu faceam absolut nimic, doar stateam in pat. Nici din salon nu aveam voie sa iesim decat cu permisiune. Deja incepusem sa ma obisnuiesc, nu imi mai parea asa de rau. Asta nu inseamna ca am renuntat la intrebarile zilnice adresate doamnei doctor, care era o femeie de nota 10:"Dar pe mine cand ma externati?". Nu mi-a raspuns niciodata clar, pentru ca nici ea nu stia cand ma fac eu bine. Totul a tinut asa pana cand colegul meu de salon mi-a spus in fata"Sa nu te mai apropii de mine ca poate iau si eu ce ai tu!". Mai mult, toata ziua statea in salonul vecin, iar eu stateam singur, plictisindu-ma de moarte. Totul pana cand...
VA URMA, si stati linistiti, ca nu am fost externat asa repede.