Bloggingul a devenit acum o pasiune pentru mine. Dar acum 3-4 ani aveam cu totul alte pasiuni. Una dintre ele era colectionatul de...cartele telefonice. Totul a inceput intr-o seara cand ma uitam la o emisiune la care era invitat un tanar care avea aceeasi pasiune. L-am ascultat si am zis sa incerc si eu. Nu stiu cum reusea el sa faca rost de cartele, dar la mine era un hobby gratuit. Deoarece pe vremea aceea nu toata lumea avea telefoane mobile, deci telefoanele publice erau la mare cautare. Iar cand  i se termina cartela omul nu o mai arunca, o lasa pe telefon, spre bucuria mea. Asa am inceput sa colectionez cartele telefonice. Erau momente in care stateam si cate o jumatate de ora sa se elibereze telefonul pe care vazusem o cartela pentru a o lua. A durat ceva timp, cam cat sa strang 100 de cartele. Apoi a devenit plictisitor, telefoanele publice nu prea au mai fost folosite, iar mie deja incepuse sa-mi fie rusine sa le mai iau. In plus mai era o piedica. Deasupra telefonului unde gaseam cele mai multe obiecte ale pasiunii mele locuia o batrana. Care nu suporta sa ma vada langa telefon. Niciodata nu am inteles de ce, doar nu aveam o pasiune comuna, asta sunt sigur. Mai mult, era in stare sa consume 10 litri de apa doar pentru a ma face sa plec de acolo, cu toate ca nu faceam nimic, nu distrugeam nimic. Oare asa voi fi si eu cand voi imbatrani? In fine, cu ce m-am ales din acest hobby? 100 de cartele cu multe peisaje care acum se afla undeva la tara, 2 ani de cautat in disperare si o satisfactie uimitoare. A da, si o ura incredibila pentru tanti de deasupra telefonului. In continuare aveti cateva poze: