Pentru cine nu a citit toate articolele mele, trebuie sa mentionez ca eu ma transport in fiecare zi pana la scoala si inapoi cu autobuzul pe care scrie 2B. Care de obicei este foarte aglomerat. Atat de aglomerat incat nu te poti misca nici stanga-dreapta. Nici mama nu ma strange in brate cum ma strang calatorii. Asa a fost si azi cand m-am intors de la liceu. Am reusit sa ma strecor printre oameni si m-am oprit intr-un loc din care nu se putea avansa. Deloc. Pur si simplu nu mai aveai unde sa mergi. Cu toate acestea o doamna striga din spate la noi(eu si tovarasu' Tincescu) sa mergem mai in fata ca e liber si ca ea nu are loc. Am incercat sa-i explicam frumos ca vointa am avea, dar loc nu. Nu a priceput. O tinea pe-a ei. Si pe buna dreptate, cum sa crezi doi nesimtiti care stau pe loc intr-un autobuz doar pentru ca le place sa se simta ca sardinele. Ar fi rusinos. Asa ca ne-am urcat pe locurile dintre scaune, adica stateam pe juma' de picior doar ca sa treaca madama care era invatata in limuzina. Si a ajuns mai in fata. Exact unde fusesem eu inainte. Pentru ca de acolo, cum era si normal, nu avea unde sa mai mearga. Intamplarea a facut ca langa ea sa fie un scaun liber. Ce credeti ca a facut? Nu, nu s-a asezat, asa cum ar fi facut orice om normal. Nici nu a cedat locul altcuiva. Si-a asezat bagajele pe scaun. Si a mers aproape toate statiile, ocupand si un loc in picioare si unul pe scaun, in timp ce noi faceam echilibristica prin autobuz. Nu m-am luat de ea, desi as fi avut motiv. Am lasat-o in lumea ei. Dar circul nu s-a terminat aici. Ce? Credeati ca era o singura cretina in tot autobuzul? Nu, mai era inca una. Sau poate mai multe, dar nu au lasat sa se vada. Doamna in cauza insa se lua de "noi elevii", spunand sa ne mai dam si noi ghiozdanele jos. Eu inteleg ca am multe carti, ca ocupa ceva spatiu, dar trebuie sa le iau la mine. Pentru ca Statul inca nu mi-a dat laptop cu care sa ma duc la scoala. Si in mana nu pot sa il tin, ca trebuie sa ma tin cu una de scaun si cu una de telefon(copil precaut, doar traim in Romania). Cand le voi mai vedea pe cele doua doamne o sa le multumesc pentru faptul ca mi-au facut ziua frumoasa si mi-au dat si mie subiect de articol.