Mi-am dat seama ca lumea e rea. Si proasta. Iar combinate, aceste atribute devin si mai rele decat sunt. Si dupa ce ca sunt prosti, au si o dorinta extraordinara de a-mi demonstra acest lucru. Si cel mai des o patesc in autobuz. Unde vad tot felul de oameni. Combinate intr-o singura povestire, aceste intamplari ar suna cam asa:
Dupa o juma' de ora de asteptat autobuzul(ca celalalt tocmai trecea prin fata mea cand traversam sa ajung in statie) imi dau seama ca din toate cele 110 autobuze dintre care 100 noi eu il am mereu norocul sa merg cu unul din astea. Tinand cont ca are si o mica(a se citi mare) intarziere, in statie sunt deja 20 de mosi. Cand apare autobuzul se inghesuie in spatele tau si urla sa urci mai repede. Nu conteaza ca in fata ta sunt inca 10 persoane care se chinuie sa urce si pe care nu poti sa le iei in brate, ca doar nu esti excavator. Asta-i spui si ei(ea fiind baba isterica), dar nu poate sa inteleaga, neuronu' nu proceseaza atata informatie. Crede ca trece moartea si pe ea nu o mai gaseste. As fi vrut sa-i spun sa nu-si faca griji, moartea isi va aminti si de ea, dar tinand cont ca fiecare mos/baba se cunoaste cu ceilalti/celelalte mosi respectiv babe, in ecuatie intrand si cei din autobuz, nu am riscat sa ma pun cu toti nebunii. Dupa ce urc, prin minune gasesc un scaun liber si fac ce face orice om:ma asez. Tocmai atunci apare langa mine un tip de vreo 200 de kilograme pe care eu nu apuc sa il vad. Da, stiu ca e ciudat sa nu vezi un ditamai omu'. Mai ciudat e faptul ca a intrat pe o usa pe care si eu ma chinui putin sa am loc. Nici nu apuc sa vad cine e si aud "Ia lasa-ma sa stau jos, ce, ai obosit aaa?" Da, obosisem. Ca ma trezisem la 6:30 si avusesem 7 ore dintre care ultima sportul. Si pana la urma ce il interesa pe el daca obosisem sau nu? Aveam abonament, deci platisem locul acela. Ma ridic, il injur in gand si apoi ii spun:"Da ce domne, nu poti sa spui si frumos? Ca macar atat bun simt am si eu, sa va las sa stati jos." Nu a contat ca vreo 2-3 persoane m-au crezut un nesimtit, restul autobuzului l-a crezut pe el un cretin, lucru pe care l-am dedus din spusele lor. As mai fi vrut sa-i spun grasanului ca nu e vina mea ca mananca el ca un porc. Nu am facut-o pentru ca m-am gandit ca o fi fost bolnav, daca ziceam, nu avea ce sa imi faca, era un efort prea mare sa se ridice de pe scaun. Nemaigasind un scaun liber, stau in picioare. Dar la urmatoarea statie, o duduie se ia de mine ca stau protapit si ca nu are ea pe unde sa treaca. Nu o intereseaza ca sunt inconjurat de alte persoane si mi-e practic imposibil sa trec prin ele. Cand pune soferul o frana mai brusca si o calci pe mumia de langa tine se uita la tine ca si cum ar fi avut cei mai scumpi pantofi din lume. Si dupa ce iti ceri scuze, tot la fel se uita. Dar nu privirea e cea care te ingrozeste, ci parul ei mov. A carui coloare nu-i inteleg necesitate. Dar de, asa-i taranu'. Nu se poate adapta la o viata civilizata. Mai rau e ca si unii tineri sunt la fel de marlani.