Cand eram mic, stateam la etajul 4, intr-un apartament simplu, intr-un bloc ridicat pe vremea comunistilor. Datorita unor nebuneli de-ale mele, de cate ori ma duceam in alta camera alergam. Asta nu ar fi fost o problema daca as fi alergat "silentios". Dar nu. Eu tropaiam mai rau decat un elefant. Nici chiar, hai sa-i zicem elefantel. Pentru mine nu era o problema, dar pentru cei care stateau sub mine da. Degeaba imi spuneau parintii sa merg si eu ca omu', sa nu mai alerg, ca eu nu intelegeam. Era si normal, nu era nimeni deasupra mea, sa stiu si eu cum e. Ajunsesem sa imi doresc sa ma mut, sa fie cineva deasupra mea, sa vad si eu cum e. Prin 2002 mi s-a indeplinit o parte din vis. Spun o parte deoarece dupa ce m-am mutat in alt bloc, la etajul 2, am aflat ca deasupra mea stau 2 batranei. Linistiti, nici nu stiai ca exista. Asta pana acum 3 ani. Cand batraneii s-au mutat si in locul lor a venit o familie tanara cu 2 copii. Un baiat de 6 ani si o fata mai mare ca mine cu vreo 3-4 ani. Incepusem din nou sa sper. Nu pentru ca avea in sfarsit cine sa imi deranjeze linistea, depasisem momentul acelor dorinte. Dar aflasem ca au o fata. Lucru nou, deoarece pe scara era o lipsa acuta de copii. Dupa ce am aflat varsta s-a dus tot. Apoi am realizat ca cineva acolo sus imi asculta dorintele. Dar pana sus e o distanta destul de mare, asa ca dorinta mi s-a indeplinit mai greu. Am realizat cam cu cine am de a face dupa ce m-au inundat. Adica la o saptamana dupa ce s-au mutat. Nu rau, asa ca i-am iertat. Apoi a inceput adevarata desfasurare de forte. Ala micu', probabil din lipsa de masinute, conducea scaune. Facea un zgomot infernal. Am zis ca e mic, se mai intampla. Asa e, se mai intampla. Zilnic. Apoi a inceput sa prinda gustul sportului. Ca si mine cand eram mic, alerga de-mi vibra lustra. Si nu exagerez. Diferenta e ca eu la 7 ani am depasit momentul. Nu mai aveam impresia ca ma alearga cineva in propria casa. El nu l-a depasit inca. Si are 8 ani. Partea proasta e ca se culca pe la 12-1 noaptea. Si pana atunci face ture. Dar de, e dorinta mea. Ce pot sa-i fac? Eu nimic. Poate s-o opri odata. A, si mai e o diferenta. Daca pe mine ma certau parintii cand se suparau vecinii, parintii lui se cearta cu tata cand le atrage atentia. Asta aduce putin a nesimtire, dar asta e. Majoritatea romanilor sunt nesimititi. Iar efectul de turma e puternic.