Impresii dupa primul an

A trecut primul an de liceu. Cu bune, cu rele, cu greutati si bucurii. S-a dus clasa a 9-a. Parca ieri urcam scarile la etajul 1 al corpului B(fostul camin) al C.N.L. Alexandru Odobescu. Prima data cand am intrat in clasa eram cel mai speriat om. Nu cunosteam pe nimeni, nici macar nu stiam daca sunt in clasa in care trebuie, iar de intrebat imi era rusine. M-am asezat in a3-a banca deoarece asa statusem si in generala. Mai erau 2-3 colegi in clasa, din pacate niciodata nu voi sti cine, nu-i cunosteam.Apoi au inceput sa vina din ce in ce mai multi, am facut cunostinta, am cerut id-uri, ne-am ales colegii de banca, si in scurt timp ne-am imprietenit. Am fost alaturi un timp, tinuti in clasa de gerul iernii. Un singur defect aveam:nu ieseam nicaieri impreuna. Si asa a ramas pana la sfarsitul anului.Impreuna insemnand peste 10. Ca asa ieseam 4-5 pe la sfarsit. Si cu ce m-am ales din acest an? Cu ceva conostinte, multi prieteni si foarte multe amintiri frumoase. Am mai si chiulit impreuna, ne-am mai si certat, insa nu ne-am batut niciodata.Ne ajutam la teste, ne sopteam la ascultari, eram putin uniti. Putin, pentru ca asa cum spuneam nu am iesit niciodata undeva multi. Ba invatau, ba aveau treaba, ba plecau acasa cei de la tara, ba...Intre timp am cunoscut persoane de la alte clase, s-au legat prietenii, dar tot colegii te alinau cand luai o nota mica, iti erau aproape, iti sopteau la un test...Intre timp venise vara, vacanta batea la usa, noi stateam mai mult pe afara, ne uitam dupa fete, juacam meciuri de fotbal. Cum puteam sa uit ca 9A a castigat campionatul? A fost un an frumos, cel mai frumos an scolar, pentru ca am avut niste colegi super, am facut multe lucruri impreuna. Acum nu voi mai invata in aceeasi clasa, in aceeasi banca. Stiu, era urata, cu pereti de pe care cadea vopseaua, fara perdele, mica,de, fosta camera de camin, dar ma invatasem, am trait 9 luni aproape zi de zi in ea. Aici a fost 9A, aici am invatat eu:

Banca mea:

Nu luati in seama ce e lipit pe ea, copil nebun si eu, nu aveam ce face, voiam sa nu fuga, si daca fugea sa o recunosc. E doar o nebunie de-a mea, sa am ceva special la banca.