Voi incepe un serial despre un fost coleg numit T(Nu dau numele ca nu mai scap de nebun).T era un copil enervant care cerea bataie in fiecare secunda. Un singur lucru ne oprea sa nu ii dam ceea ce merita. Bunicasa. Adica o femeie mult mai nebuna ca T. De cate ori ii faceai ceva se posta in clasa si facea ca trenul ca nepotul ei e sensibil si bolnav(adevarul e ca era bolnav, dar cu capul). Asa ca el era bazat si isi permitea destule, ca nimeni nu voia sa isi puna nebuna in cap. Bine aveam si noi metodele noastre: ii legam ghiozdanul de banca si pleca ultimul din clasa, in timp ce noi nu mai puteam de ras pe jos. Ajunsesem sa ii si pitim ghiozdanul si alte lucruri. Defapt de la asta a pornit intamplarea pe care o voi povesti.
Nu mai tin minte in ce clasa eram dar stiu sigur ca prima ora aveam fizica. Venim noi toti, vine doamna profesoara, scoatem noi cartea, caietul, tot ce ne trebuia sa asteptam sa vedem ce urmeaza. Numai T cauta disperat. Daca ar fi cautat in ghiozdan era simplu, ca ii dadeam noi o foaie, o carte, un pix, ce ii lipsea omului. Dar ce credeti ca pierduse si cauta de mama focului?Chiar ghiozdanul.Asa ca profesoara, mirata, il intreaba:
-Ce ai pierdut T?
-Iar mi-au furat astia ghiozdanul!!!
Noi, ca sa ii scapam pe cei care l-ar fi ascuns, cu toate ca nu stiam cine e, incercam sa il convingem ca nu i-a luat nimeni ghiozdanul, ca nu aveam ce sa facem cu el. Dar nici el, nici profesoara evident ca nu ne-au crezut. A cautat prin toate dulapurile din clasa dar nu l-a gasit. Asa ca profesoara a inceput cu amenintari de ascultari, teste, nota la purtare, etc. Noi eram insa straini. Ne intrebam intre noi cine l-a pitit. Pana a venit unul cu o intrebare destul de retorica, dar era o solutie:"Mai T, tu ai venit cu ghiozdanul de acasa?" ni se parea imposibil ca cineva sa uite ghiozdanul acasa, dar profesoara, neavand ce sa mai faca, l-a trimis sa verifice, poate s-o rezolva problema. Cu ce credeti ca s-a intors dupa 20 de minute? Cu ghiozdanul in spate, afisand un zambet de-a dreptul tampit. Ne venea sa il omoram, dar oricum nu puteam pentru ca eram pe jos de ras.