Anul trecul am fost in cantonament la mare. Pe vremea aceea faceam karate. Aveam zile grele: ne trezeam la 6, antrenament pe plaja, plaja, si apoi 2 ore somn. Seara plaja, antrenament, discoteca. Ne culcam la 12, iar a 2-a zi iar la 6 desteptarea. La inceput am avut noroc, stateam singur in camera. Asta pana a aparul el. Il chema Cristi. Avea cam 8 ani, nu mai stiu sigur. Si nu stiu cum a facut, dar s-a nimerit sa vina ciar in timpul somnului de la pranz, pe care il iubeam extrem de mult. Pana sa vada ca eram si eu pe acolo si dormeam a dat cu usa de credeam ca m-am infipt in tavan din cauza sperieturii. Nu o facusem. Defapt nici nu miscasem. Am deshis discret ochii, l-am analizat si m-am culcat la loc. Dupa un timp a intrat si mama individului. Cred ca modul de inchidere al usii prin izbire era o practica familiala. Si ea m-a observat. Dar nu si-a dat seama ca m-am trezit. Mi-am dat seama de asta pentru ca a zis "Hai ca inca doarme." Nu mai dormeam. Dar am atipit repede. Pana cand a intrat tatal individului pe usa. Asta nu a mai inchis usa. Nici nu avea cum, cara o ditamai valiza. Care era si grea. Mi-am dat seama dupa zgomotul pe care l-a facut cand i-a dat drumu' din mana. Deja ma rugam sa nu vina si cu bunicii, fratii, cainele, etc. Din fericire nu a venit. Acum ma rodea alta problema. Daca stateau si parintii lui cu noi? Eram terminat, ca eu nu ma culcam direct, mai jucam o carte, mai spuneam un banc cu baietii, d'ale noastre. Si de obicei se strangeau la mine. Cu una cu alta am adormit. Again. Dar nu scapam eu asa usor. Un om, cand face 300 de km. pana la mare vine si cu foamea dupa el. Asa gandeau si parintii copilului. Care se chinuiau sa-l convinga sa-i dea de mancare. Cred ca stiti si voi cum face un copil cand nu vrea ceva. Asa facea si asta. Imi venea sa ma ridic si sa-i spun "Mananci ca te omor!!!" Nu am facut-o. Ca ma omora pe mine antrenorul. Din bun simt.Si uite asa a sunat si telefonul care ma anunta ca ma asteapta un antrenament extraordinar de greu, ca asa erau antrenamentele seara. Flotari pana se plictisea antrenorul. Si avea o rabdare de otel. Plus multe altele. Dupa antrenament am fost la discoteca. Pustiu nu a fost, ceea ce inseamna ca a adormit inaintea mea. Cand am ajuns in camera, pe la 12:30 noaptea, rupt de oboseala, ma gandeam ca 6 ore ma asteapta doar patul meu cel confortabil. Dar cand am intrat pe usa am crezut ca visez. Pustiu sforaia . Si inca cum. Bine nu foarte rau, cum putea sa sforaie o persoana de 8 ani? Dar oricum, peste limitele admise varstei lui. Si eu stateam la 2 metri de el. In patur diferite, din fericire. Imi venea sa il arunc pe geam. Nu am facut-o, ca stateam la 2.
Si nu s-au limitat toate aici. Faceam 2 dusuri pe zi. Ma duceam in camera in boxeri, ca eram numai baieti prin zona. De unde sa stiu eu ca doamna masa statea la anumite ore cu el in camera? Am inghetat cand am vazut-o. Nu pentru ca era frig, ci pentru ca ma fixase cu privirea. Si eu pe ea. M-am facut rosu, verde, albastru si alte culori si mi-am tras repede o pereche de pantaloni pe mine. Deja incepusem sa nu prea mai stau pe la mine prin camera decat cand dormeam. In rest stateam pe la altii la o carte, la o barfa... Dar tipul mai avea putin si imi raspundea si la telefon. Sa va povestesc. La dus lasam telefonul in camera, fiind vis-a-vis de baie. Si a sunat o data. Eu imi asteptam randul cuminte. I-am spus celui din spate sa-mi pastreze randul ca nu intarzii decat 2 minute si m-am dus in camera. Si l-am gasit cu el in mana. Cu telefonul meu. Pe cale sa raspunda. Nu a facut-o ca nu a avut timp. Ma intreb totusi ce ar fi zis daca raspundea si incepea sa il intrebe cel cu care vorbea daca am si eu ceva bun de...(fiecare isi pune imaginatia la contributie) pe acolo.